Acasa » Blog » Tantra » Ce înseamnă a îmbrățișa cu adevărat calea tantrică?
Ce înseamnă a îmbrățișa cu adevărat calea tantrică?

Mulţi dintre noi ar trebui să ne dăm seama că, dacă ar fi necesar să ne reîncepem viaţa, ar trebui să manifestăm aspiraţii, vise şi idealuri de milioane de ori mai mari şi mai frumoase decât acelea pe care le-am manifestat anterior.

„Mulţi dintre noi ar trebui să ne dăm seama că, dacă ar fi necesar să ne reîncepem viaţa, ar trebui să manifestăm aspiraţii, vise şi idealuri de milioane de ori mai mari şi mai frumoase decât acelea pe care le-am manifestat anterior. Fiecare dintre noi ar trebui să descoperim cât mai repede, AICI şi ACUM, că viaţa, aşa cum a conceput-o DUMNEZEU, este infinit mai frumoasă, mai misterioasă şi mai mare decât am putut să credem fiecare dintre noi în cele mai înălţătoare şi paradisiace vise pe care le-am avut vreodată.
A îmbrăţişa fiind însufleţiţi de o frenetică aspiraţie calea tantrică implică, mai ales la început, să visăm şi să hrănim vise care, la prima vedere, par imposibile.”

 

 

Aceasta implică să ne depăşim din ce în ce mai des toate limitele.

Aceasta presupune să ardem de o posibilă febră creatoare a începutului.

Aceasta implică să ne menţinem mai mereu în eternul început.

Aceasta implică să ne îndreptăm plini de avânt şi de curaj către tainice orizonturi şi tărâmuri pe care ceilalţi nu îndrăznesc nici măcar să le viseze.

Aceasta implică să iubim adeseori fără măsură. Aceasta implică să iubim din ce în ce mai mult, chiar şi atunci când ni se pare că este prea mult.

Aceasta implică să îndrăznim să realizăm până la capăt tot ceea ce este minunat şi înălţător şi la care ceilalţi nu îndrăznesc nici măcar să gândească.

Aceasta implică să aspiram cu putere să atingem mirifice tărâmuri paradisiace, care pentru ceilalţi par a fi inaccesibile.

Aceasta este căutarea înălţătoare a unui tantric, care îl însufleţeşte să atingă stelele prin fructificarea neîncetată a tuturor şanselor pe care viaţa i le pune, cu generozitate, la dispoziţie.

Pentru un tantric care este însufleţit de o curiozitate puternică, sublimă şi nesăţioasă timpul nu contează, pentru că el are clipe fulgerătoare, în care eternitatea i se revelează în toată splendoarea ei paradisiacă şi indescriptibilă.

În el nu există loc pentru disperare, pentru că speranţa sa divină este imensă.

Având întotdeauna la dispoziţie o energie gigantică, el poate să lupte şi să învingă mereu toate dificultăţile şi adversităţile. El devine astfel un legendar erou chiar şi atunci când, plin de modestie şi umilinţă, el nu se priveşte ca atare.

În mijlocul tuturor luptelor pe care le duce cu forţele răului, el este şi rămâne plin de optimism şi veselie şi inima sa este liniştită.

El nu este niciodată nefericit, pentru că fiinţa sa, ce este animată de o divină exaltare, arde tot timpul. Fiinţa sa arde în mod constant ca o torţă, chiar şi atunci când fiinţele care au pornit pe acelaşi drum pe care se află el s-au stins deja sau abia mai pâlpâie.

El este în permanenţă însufleţit de nobilul ideal care îl propulsează să atingă tot ceea ce în aparenţă este inaccesibil pentru ceilalţi: misterul copleşitor în care DUMNEZEU există şi i se revelează.

 

profesor de yoga Gregorian Bivolaru,

Herculane 2008

Shares